Despre inceput...

Ma gandeam azi sa scriu un pic despre cum ne-am apucat noi de origami si de ce ne-a prins atat de mult toata nebunia asta cu hartia.Ei bine pasiunea pentru origami s-a nascut din foarte mare dor. Dor de mine. Andrei a ramas in oras, iar eu am plecat la facultate in Cluj, si din prea mare dor si nerabdare s-a nascut aceasta pasiune pentru origami. Pentru a-si ocupa timpul, pentru a trece mai repede zilele care pareau de multe ori luni. Si uite asa, cu dorinta de a-mi oferi un trandafir de hartia au inceput cautarile pe internet a diagramelor ce aveau sa-l invete cum sa-mi faca un trandafir minunat. Din multe incercari si dintr-o singura coala de hartie s-a nascut cu multa rabdare si dor, primul trandafir pentru iubita lui. Acesta avea sa fie inceputul unei aventuri, unei competitii cu el insusi, ce modele va reusi sa mai faca, cate alte forme de arta ce au la baza hartia mai exista? Si zilele treceau si s-au facut luni si a descoperit aproape tot ce se putea in legatura cu aceasta pasiune.
Primul trandafir parea din alta lume, apoi prima kusudama nici nu-mi imaginam, mintea mea nu putea concepe "cum o sfera din hartie?" ma surprindea in fiecare zi cu cate un model nou de sfera, eram absolut fascinata de aceste forme. Erau de o frumusete nemaintalnita si mai ales erau facute cu atata dragoste de Andreiul meu.
Era cadoul perfect pentru mine, ceva frumos, artistic, inedit si mai ales realizat de el. Am plecat iar si a descoperit alte forme, alte mijloace de a ma lasa fara cuvinte. Si tot asa fara cuvinte raman la fiecare creatie. Acum trandafirul pare un lucru simplu pe langa elaboratele masini, sau minunatul ou-quilling, dar pentru mine toate sunt extraordinare, sunt de la Andrei.
A trecut timpul, a venit vacanta si mi-a explicat ca nu este foarte complicat, ca ar trebui sa incerc si eu. Am fost sceptica pentru ca atunci cand le priveam mi se pareau complexe si de nerealizat avand in vedere rabdarea de care nu prea dau dovada. Dar mi-am facut curaj si am invatat prima mea kusudama, cea simpla de 30 de piese. Vai si cata bucurie, mi-a iesit si uite chiar se rostogoleste. De atunci asta este testul meu pentru "a verifica" o sfera de hartie - "uite e buna, se rostogoleste pe covor". Si uite cum s-a nascut o pasiune noua pentru mine. Am cautat si am cautat si m-am tot minunat, nu ma opresc din uimire cand vad cate lucruri minunate se pot face din hartie, cata rabdare si precizie.
Sunt lucruri pe care recunosc ca nu le pot duce la bun sfarsit fara o gramada de nervi si atunci renunt spunand clar ca Andrei este un munte de rabdare si talent, acest lucru se vede clar in obiectele pe care le-a facut (masini, animale, si oul quilling, papercut portrete)iar eu nu le pot face. Am si renuntat la aceasta " competitie" deoarece imi pare imposibil sa manuiesc bisturiul cu atata precizie, nici macar trandafirul cel "simplu" nu am invatat inca sa-l fac. M-am axat mai mult pe sfere si quilling, sunt mai, de mine, sa spun asa. Criteriul de judecata il reprezinta rabdarea.
Asteptam sa descoperim alte forme de arta, alte modalitati de a "metamorfoza" o banala bucata de hartie, si cel mai minunat lucru il reprezinta faptul ca le descoperim pe toate impreuna. Avem ganduri mari si cel mai important lucru este ca avem aceeasi pasiune, si putem face lucruri care ne incanta, ne relaxeaza. Le facem impreuna si cred ca nu ne vom plictisi niciodata...tot vom descoperi ceva minunat si potrivit pentru noi.